Arhivă pentru Iunie, 2013

În condiţiile în care România este membră a Uniunii Europene iar politica europeană este de piaţă comună, de liberalizare a preţului energiei şi de sistem unitar energetic, în condiţiile în care România are un surplus de energie greu de înghiţit în lipsa industriei, în condiţiile în care decizia economică în România a fost transferată în exteriorul ţării, este complet fals să mai vorbeşti despre independenţa energetică a ţării.
Tema falsă a independenţei energetice a fost relansată de către acest trist personaj aflat în fruntea statului român, Traian Băsescu, cel care a ridicat minciuna la rang de politică de stat. El transmitea în direct într-o emisiune televizată, că oamenii nu ar trebui întrebaţi într-un referendum, dacă vor exploatarea gazelor de şist ci dacă vor independenţa energetică. Adică, vezi Doamne, minte-i pe oameni ca să-ţi obţii interesul! De la Băsescu nu am pretenţii, cuvântul lui are durata margarinei lăsată în soare. Nici chiar de la Victor Ponta nu am pretenţii, îşi urmăreşte interesul peste interesul general şi coabitează din plin cu minciunile marinarului.
Dar, ca să-l aud pe Vlad Nistor, într-o emisiune TV, susţinând aceeaşi inepţie, numai şi numai din motive de solidaritate cu politica USL, mi se pare prea mult. Rolul lui era să-i educe pe ceilalţi şi nu să ia polonicul şi să se înfrupte din aceeaşi mare oală a mizeriei politice româneşti. Puţină decenţă. profesore! E ruşinos!

Anunțuri

În seria de articole pe tema raporturilor existente între Ţară, Naţiune şi Stat:
Statul modern şi managementul de ţară
Constitutia si necesitatea Statul modern. Codexul romanesc
Constituţia, statul şi sistemul
Naţiunea şi Constituţia
Tara si Constitutia
Constitutia, tara, statul si natiunea. Partea I
am afirmat că vom putea vorbi despre o „Naţiune europeană” peste mulţi ani, pentru că o Naţiune nu se poate construi prin decizii politice în absenţa liantului cultural, cel care clădeşte spiritul naţiunii.
” Ceea ce formează o naţiune este spiritul, un spirit al locului, dezvoltat cultural de vorbitorii aceleiaşi limbi care-şi identifică existenţa şi exprimarea cu grupul căruia îi aparţin. Austriecii sunt vorbitori de germană dar şi-au dezvoltat naţiunea pe valori culturale proprii. Americanii şi-au dezvoltat naţiunea pe propriile valori culturale în câteva sute de ani, vorbitori fiind de engleză, spaniolă şi altele.
Noi românii, avem limbă proprie, cultură proprie, teritoriu stabil pe care ne-am dezvoltat ca naţiune.
Putem oare vorbi despre o naţiune europeană?
NU, categoric nu, poate peste vreo sută de ani. Au trecut mai bine de 60 de ani de la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, precursoarea Pieţei Comune Europene şi a Uniunii Europene de azi.
Un spirit de naţiune se naşte greu dacă nu este fundamentat pe afinităţi culturale şi are la bază decizii politice. Uniunea Europeană are şansa dezvoltării unei civilizaţii europene moderne, care poate fi sâmburele naţiunii europene, dar până atunci, pe fondul crizei majore de valori politice şi al parazitismului clientelar de la Bruxelles, se cantonează în structuri de tip tabără militară mixtă.”
Să privim puţin în istorie:

  1. Naţiunea americană s-a clădit în peste două sute de ani prin efortul conjugat al europenilor ajunşi în America pentru a-şi găsi un rost nou în viaţă. Necesitatea construcţiei unei lumi noi, lupta comună pentru independenţă şi spiritul de dreptate şi libertate au format, pas cu pas, Naţiunea americană. În fruntea acestor acţiuni de durată şi amploare, au fost personalităţi de mare calibru. Odată cu naşterea naţiunii, americanii şi-au dezvoltat cultul pentru eroii şi valorile proprii.
  2. Naţiunile latino-americane s-au clădit mult mai greu. Revoluţiile şi războaiele de independenţă consolidează naţiunea, distrug sistemele de dominaţie dar nu rezolvă viitorul, care e rodul elitelor.
  3. Naţiunea sovietică. S-a încercat o astfel de construcţie timp de aproape 70 de ani. Naţiunea sovietică era o construcţie politică care avea la bază omul-nou, omul fără identitate de ţară şi neam, căruia i se inocula spiritul luptei de clasă şi al supunerii faţă de partidul comunist. Naţiunea sovietică trebuia să distrugă naţiunile aflate în interiorul URSS, înglobându-le sau risipindu-le. Această construcţie politică a eşuat, la fel ca şi Naţiunea yugoslavă sau alte construcţii politice, nefondate pe afinităţi culturale, pe construcţia şi dezvoltarea spiritului naţional, Amintiţi-vă că în 1989, a strănutat Gorbaciov şi s-a năruit castelul din cărţi de joc al unei naţiuni care se voia stăpâna lumii. Am trăit chiar momentul istoric în care Rusia s-a declarat liberă!!!
  4. Naţiunea europeană. Această construcţie politică care are deja 60 de ani de existenţă, este la fel de falsă ca şi Naţiunea sovietică. Lipsa elitelor este chiar mai evidentă decât în cazul construcţiei naţiunii sovietice.Uniunea Europeană nu are lideri politici, nu are instituţii viabile, nu are elite angrenate într-o astfel de construcţie. Cât de idiot poate fi cineva care încearcă un tip de construcţie al unei naţiuni, naţiunea europeană, călcând în picioare fundamentele Europei:
    1. Fundamentul culturii europene este Cultura Greciei antice. Decizia politică a Uniunii Europene astăzi, este menită a distruge Grecia ca identitate.
    2. Spiritul lumii noi s-a născut odată cu Revoluţia franceză iar toate politicile dezvoltate de UE sunt direcţionate spre limitarea libertăţii, aducerea egalităţii la nivelul de jos şi creşterea fraternităţii în segmentul interesului politic partizan.

Codexul european.
Iată ceva cu adevărat edificator. Dacă e să redactăm azi Codexul european, el va cuprinde 9998 pagini cu codexurile ţărilor membre şi două pagini cu simboluri ale Uniunii Europene. Tentativele Bruxellesului de a clădi interese comune ignorând codexurile ţărilor membre, sunt sortite eşecului.
A nu ţine cont de această realitate, înseamnă autodistrugerea Uniunii Europene. Pentru marile corporaţii, sistemul bancar şi grupurile politice europene, nu există naţiuni. Aici e cheia existenţei Uniunii Europene.

În articolul precedent am arătat de ce nu e nevoie de gazele de şist şi propuneam chiar şi soluţia prin care să se plătească birul dar să nu răscolească subsolul, distrugându-ne viaţa.

gaze de sist

gazele de sist – wikipedia

Exploatarea gazelor de şist prin metoda fracturării hidraulice e rodul unei cercetări tehnologice. Altfel spus, prin foraje de medie şi mare adâncime, s-au găsit roci poroase care conţin gaz metan. Tema de cercetare a fost de genul „găsiţi o metodă prin care aceste gaze să fie scoase din rocă şi aduse la suprafaţă”. Aşa au ajuns la metoda exploziei rocilor (prin fracturare hidraulică), a colectării şi aducerii gazelor la suprafaţă.
Pentru cercetători a fost un proiect şi l-au rezolvat.
Cu adevărat periculos pentru noi însă este inactivitatea clasei politice care are ca primă obligaţie constituţională „apărarea ţării” şi se face că nu înţelege asta. Tehnologia de exploatare a ajuns astăzi la o asemenea performanţă încât o maşinărie lată de 100m, cu o sapă de 10m adancime, însoţită de utilaje pe 2km, ar putea în 2-3 ani să cearnă întregul sol al României, până la 10m adâncime, şi să colecteze toate mineralele şi metalele de care e nevoie. Din satelit se ştie ce se poate obţine, utilajele nu sunt greu de construit, tehnologia există. Pentru marile trusturi e un business, pentru noi distrugere.
Cercetătorii dau soluţia, managementul de firmă caută s-o pună în aplicare iar politicienii pregătesc terenul în ţările subdezvoltate şi cu politicieni corupţi. Acesta este mecanismul. Vina nu aparţine cercetătorilor.
Dacă aţi fi în cercetare şi cineva v-ar plăti ca să găsiţi o metodă de extragere a diamantelor de la 1200m, fără galerii de mină, l-aţi refuza?

Nu e nevoie de gazele de şist.
Toată campania pornită de guvern pentru susţinerea exploatării gazelor de şist face parte din îndelung exersatul „pupatus curus americanus” pentru susţinerea politică.
Am văzut în diverse emisiuni TV, tot felul de trântori, paraziţi şi limbrici guvernamentali care, vezi Doamne, promovează dreptul exploatării gazelor de şist în numele interesului naţional.
Aceste jeguri umane au produs un rău mai mare României decât răul provocat de decidenţii politici.
Am scris în 20 octombrie 2012, articolul
Petrolul si falsitatea crizei alimentare mondiale
articol în care arătam că:
Petrolul nu mai reprezintă o prioritate mondială. Astăzi, investiţiile în surse alternative de energie, în special fotovoltaică, sunt comparabile cu cele clasice, care utilizează hidrocarburile. Singura problemă, cu adevărat majoră, care mai trebuie rezolvată şi va fi rezolvată în câteva luni, e dată de mediile de stocare energetică, acumulatorii.
În următorii douăzeci de ani, consumul pe plan mondial al petrolului va scădea cu şaizeci la sută. 

Nu numai cererea de petrol va scădea puternic dar şi cererea de gaz metan iar cărbunele, pur şi simplu nu va mai fi exploatat. Era hidrocarburilor a trecut. Singura şi cea mai gravă problemă este dată însă de imensele sume de bani vehiculate în economia hidrocarburilor.
Cum poate România scăpa de presiunea exploatării gazelor de şist?

  1. Votul Parlamentului prin care să se interzică exploatarea gazelor de şist.
  2. Votul Parlamentului privind plata unei taxe către USA, de câteva miliarde de dolari, adică plata birului.

Astfel, ne vom asigura şi protecţia politică şi ne vom salva şi ţara de la dezastrul poluării subterane.
De ce nu mai interesează de fapt gazele de şist?
Pentru că problema energiei pe plan mondial e rezolvată. Lipseşte numai semnalul politic clar, obstrucţionat încă de marii finanţişti.
Astăzi, institutele de cercetare din lume lucrează la o temă care vă va explica situaţia de fapt „Ce vom face cu surplusul de energie?„. Surplusul de energie, dat în principal de sistemele fotovoltaice, poate rezolva toate problemele materiale ale societăţii (alimente, căldură, transport,investiţii, protecţia mediului).
Aviz celor ce vremelnic se află la conducerea Statului român. Plătiţi birul şi cereţi-le să ne lase-n pace!

În precedentele articole am prezentat raporturile existente între Ţară, Naţiune şi Stat, rolul Constituţiei şi necesitatea scrierii Codexului românesc:
Constitutia si necesitatea Statul modern. Codexul romanesc
Constituţia, statul şi sistemul
Naţiunea şi Constituţia
Tara si Constitutia
Constitutia, tara, statul si natiunea. Partea I
Acum prezint un model de Management de ţară, prin câteva extrase din cartea mea, în curs de editare, cu titlul  Statul modern, schimbarea banilor şi noua economie mondială.
Întrucât subiectul este vast, voi creiona direcţiile în care vor opera noile structuri ale managementului de ţară. Statul aşa numit modern, Statul de drept, cu iluzoria separare a puetrilor legislativă, executivă şi judecătorească, a fost benefic în secolul al XIX-lea si parţial în al XX-lea.
Acum se schimbă lumea şi e bine să vedem noua eră care se deschide.
Managementul de ţară presupune abordarea a trei domenii:

  1. Activitatea curentă
  2. Protecţia
  3. Construcţia viitorului
statul modern

statul modern si managementul de tara

 

Citiţi întregul material în Managementul de ţară şi Statul modern