Arhivă pentru August, 2013

Saddam a fost inlăturat pentru că avea „arme de distrugere în masă”. Întrebaţi după război, unde sunt armele de distrugere în masă, responsabilii din vest au bâlbâit diverse, dar era nevoie de o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU pentru a justifica invazia şi înlăturarea lui. Crimele săvârşite de Saddam împotriva poporului irakian, nu au fost luate în calcul, trebuia inventat un pericol global.
În Siria, sute de oameni mor zilnic, mai mult ca victime colaterale. Moartea a peste 100,000 de sirieni, până acum, nu-i impresionează pe capii democraţiei. Se construieşte iar o justificare a intervenşiei, printr-un pericol global dar de utilizarea armelor chimice. Vedeţi dar că 100,000 de oameni ucişi, nu contează deşi oricare tribunal din lume l-ar condamna pe Bashar al-Assad pentru războiul dus împotriva propriului popor. Se repetă scenariul din Irak.
Orientul mijlociu fierbe, calculele mai marilor lumii nu au legătură cu sirienii expuşi unor riscuri majore. Egiptul încă fierbe, Siria fierbe, Turcia e pe punctul să redevină un decident politico-militar major în zonă iar Rusia, cu republicile asiatice înfrăţite cu Turcia, nu poate accepta aşa ceva. Probavil că la Summitul G20 din septembrie, de la Sankt Petersburg, Rusia va primi ceva la schimb şi atunci, războiul chirurgical împotriva regimului Assad, va fi declanşat.
Siria, atât de aproape de Balcani, atât de aproape de noi. Ce bine era să fii avut acum o diplomaţie de calitate, discretă, activă, temperată.
Se schimbă Harta lumii, am mai scris despre asta şi în 5 martie 2011, în articolul:
Revolutiile arabe vor amana prabusirea capitalismului?

revolutiile arabe

Vor salva revolutiile arabe capitalismul?

Anunțuri

Se inoculează sau se afirmă direct, în luările de cuvânt şi chiar în sistemul de învăţământ, pe tema raporturilor dintre economie şi sistemul bancar, că băncile sunt motorul economiei mondiale. Ba mai mult , aţi auzit chiar expresii de genul „băncile nu mai finanţează industria” sau „băncile nu mai finanţează agricultura”, încercând să se justifice nefuncţionalităţi economice pe seama băncilor.

Băncile nu sunt motorul economiei, nici al celei locale şi nici al celei mondiale. Faptul că sistemul bancar mondial este gestionat de un grup în scopul controlului şi dependenţei decizionale, este rodul unor planuri care au generat globalizarea. În Manifest, va fi revoluţie!  (Criza mondială, apusul capitalismului şi noua eră) dar şi în multe alte articole, am prezentat acest mecanism.

Băncile prestează un serviciu şi-şi caută, aşa cum e normal, profitul. Dar nu aţi auzit, cu siguranţă, niciodată că vreo bancă a hotărât naşterea unei industrii sau al altor activităţi economice. Nu este rostul lor.

Pentru a înţelege motorul economiei mondiale, trebuie să înţelegi cum funcţionează economia. Producţia de bunuri şi servicii trebuie să închidă cicluri economice, de la materii prime şi materiale, procesare, vânzare, încasare, restartare ciclu. Cei care închid acest ciclu sunt en-grosiştii care au şi calitatea de investitori. Ei decid ce şi cât se produce, pe segmente economice, în funcţie de rata de absorbţie a pieţii. Ei sunt motorul economiei. Corect era să spun şi că ei sunt din ce în ce mai strangulaţi de către Globalizare. Când am scris în lucrarea susmenţionată că mecanismul capitalismului a fost gripat de către globalizare, am arătat clar că înlocuirea deciziei individuale cu decizia globală şi anularea riscului de piaţă, a dus la criza mondială.

Revenind la temă, băncile nu au fost şi nu sunt motorul economiei. Decizia economică revine investitorului care are, de cele mai multe ori, calitatea de en-grosist.

Se afirmă în media şi se susţine în special în declaraţiile politice, că rolul economiei este acela de a crea locuri de muncă. Este o gogoaşă politică sau, ca să fiu direct, o prostie!

Rolul economiei este acela de a crea bunuri şi servicii necesare societăţii. Altfel spus, dacă performanţa tehnologică permite, există posibilitatea ca industrii întregi să aibă 0 (zero) angajaţi iar serviciile să funcţioneze, la nivelul unei ţări, cu 15-20% din ceea ce numim forţa activă.

Politicile sunt cele care crează locuri de muncă, prin facilităţi asigurate investitorilor. Impozitarea redusă, reducerea taxelor vamale, preţul redus al energiei acordate pentru dezvoltarea zonelor defavorizate sau pentru angajarea şomerilor, constituie politici de stat sau locale.

Economia are legile ei proprii iar performanţa economică presupune permanent reducerea cheltuielilor, inclusiv cele legate de numărul angajaţilor.

Se schimbă lumea şi, din păcate, se înţelege prea puţin că sistemul prin care, ca să trăieşti, trebuie să fii angajat, este depăşit. O societate se poate dezvolta în condiţiile în care numai 10% din forţa activă, este angajată. Noua economie mondială va arăta că e necesară schimbarea paradigmei muncii şi a raporturilor dintre om, muncă şi societate. Aceasta presupune o serie de schimbări fundamentale privind drepturile individuale şi colective, venitul minim garantat, constituirea fondurilor sociale. Pentru analişti, această problemă presupune rezolvarea unui sistem de ecuaţii în care variabile precum economia, performanţa economică, populaţia şi standardul de viaţă cresc, numărul angajaţilor scade,  iar necesitatea unui venit garantat este o valoare impusă.

Observaţi că necesar este venitul minim garantat şi nu numărul locurilor de muncă create de economie. Aceasta este o problemă legată de politici de stat.