Arhivă pentru Martie, 2014

Există voci, prin Parlamentul European dar și în alte structuri ale Uniunii Europene, care promovează o reacție politică de genul ”ignoră Rusia și va fi ok!”. Printre altele, asta presupune o rupere economică de Rusia.
În privința apărării comune europene, în fața pericolului din est, a rămas iar, ca și altădată în ultima sută de ani, totul pe Statele Unite.
Unchiul Sam se mai răstește, uneori ia poziția masculului dur și hotărât în timp ce ea, biata Europă, se joacă de-a curviștina în diverse ipostaze.
Dacă unchiul Sam se va răzgândi, vom fi iar în aer!!!
La urma urmei, cum să faci abstracție de Rusia când pacea mondială e girată și de ea?
Se adeverește că niște copii au ajuns mari și se joacă de-a politica europeană! Ce viitor va avea Uniunea Europeană dacă nu reușește nimeni să creeze liantul pentru o strategie comună? Unde sunt politicienii de valoare europeni?

Anunțuri

Ieri, prin vocea lui Putin, dupa referendumul din 16 martie din Crimeea, Rusia si-a luat inapoi peninsula Crimeea. Occidentul a reactionat declarativ imediat dar important, pentru toata lumea, e ca butoiul de pulbere din zonă sa fie dezamorsat.
Daca Ukraina ar recunoaște pierderea pensinsulei, iar UE, USA si Rusia s-ar reașeza la masa negocierilor și ar semna un alt acord de pace, poate că ar fi șanse. Dar mi-e teamă că mulți dintre cei invocați, își fac planuri de gestiune a dezastrului și nu de pacificare.
Iar noi, ca țară și ca stat, suntem atât de mici!
În momentele grele ale istoriei noastre, au existat oameni de mare calibru în politică. Practic, asta mă sperie cel mai mult, că actualii politicieni nu au nici dimensiune națională, nici dimensiune istorică.
Statul român trebuia să fie pregătit pentru astfel de situații. Suntem într-un moment în care, prezența oricărui client de partid analfabet, a nepoatelor, nepoților, amantelor și vuvuzelelor de profesie, în structurile de stat, amplifică nesiguranța noastră privind șansele României.
Este vorba, pur si simplu, de responsabilitate.
Astăzi, orice cuvând aruncat spre agențiile de știri, poate deveni o bombă.

Evenimentele din Ukraina ne arată fragilitatea actualului echilibru planetar. Declarațiile politice, pro Ukraina, sunt decorațiuni colorate pe o situație foarte periculoasă.
Cert este că, la ora actuală, există numai trei puteri foarte mari, Statele Unite, Rusia și China. Statele Unite și Rusia, cel mai probabil stabilesc acum regulile pentru o pace în teritoriul ex-sovietic. China tace, pentru că indiferent cum vor evolua evenimentele, ea va ieși în câștig.
Din păcate, șubrezenia Uniunii Europene, complică evenimentele. Echilibrul politico-militar mondial, ar fi restabilit dacă Uniunea Europeană ar avea o politică externă coerentă și mai ales dacă ar acționa ca o forță unită, economic și politic. UE este însă departe de o astfel de construcție. În interiorul UE nu există liantul care să dea naștere conștiinței europene și apoi al națiunii europene. Am mai scris despre această situație, despre imposibilitatea formării unei Uniuni Europene unite, inclusiv în Codexul românesc.
Pe de altă parte, slaba calitate a politicienilor europeni, rodul parazitismului de la Bruxelles, ne aduce în situații din ce în ce mai triste. Dacă Statele Unite, nu ar fi protejat Europa, ați fi văzut poziții antagonice între Germania și Polonia, între Bulgaria și România, între alte și alte țări europene.
Criza liderilor europeni, departe de a se fi consumat, se amplifică și astfel, în loc să existe patru puteri politico-militare mondiale, USA, UE, China și Rusia, două din vest și două din est, există numai trei. Sistemele aflate în echilibru fragil, cu mare probabilitate, se prăbușesc iar criza din Ukraina este departe de a se fi consumat.

Deciziile politice ale statului român se iau de către frații mai mari. Acestea sunt evidente și din ce în ce mai sfidătoare la adresa noastră.
Uniunea Europeană nu are organizare statală încă, astfel încât nu are un Minister de Externe dar caută să aibe o voce unică în exterior. Statele Unite, bine consolidate în privința politicii externe, știu să acționeze. Bruxellesul și Washingtonul stabilesc, pentru membri NATO și UE, directive și o anumită conduită în politica mondială.
Faptul că statul român se supune acestor directive, n-ar trebui să ne deranjeze foarte mult.
Dar când decizia internă în România este luată în cancelariile vestice, e normal să te deranjeze.
Băsescu a fost demis în 2012 dar a rămas la putere, Antonescu a fost trecut în opoziție deși a căștigat alegerile, UDMR a ajuns iar la guvernare, justiția se pronunță pe loturi și nu pe oameni, împlinindu-și rolul instructiv-educativ trasat la o plenară a PCR de acum 40 de ani!
Este din ce în ce mai evident că România nu este membră a Uniunii Europene și NATO ci un teritoriu cucerit!
Și atunci, pe bună dreptate se naște întrebarea ”de ce mai votăm?”.
De ce mai votăm dacă niciunul dintre guvernatori, de la Cotroceni și Palatul Victoria, nu are girul nostru?
Se impune un referendum prin care să decidem ceea ce vrem. Cum Uniunea Europeană scârțâie rău ca structură decizională, propun să ne unim cu Statele Unite!
Vom deveni stat american, vom prelua legislația americană, modelul economic, drepturile și obligațiile lor. Vom fi mai mult decât sub umbrela NATO.
Intrând în componența Statelor Unite, ne vom alege măcar guvernatorul, nivelul de trai va crește cu siguranță, vom trece de la leu la USD, vom avea doi congresmani la Washington și cu siguranță, aceștia n-ar fi din rezerva de vuvuzele și analfabeți a partidelor.
La urma urmei, de ce nu?

Sunt din ce in ce mai uimit de câte iresponsabilitate zace în actuala clasă politică, referitor la Ukraina.
Mai zilele trecute, un comunicat de la Cotroceni anunța că nu s-a ridicat gradul de alertă în structurile informative. Ori mințiți cu nerușinare, ori nu vă știți rolul. Adică NATO monitorizează militar situația conflictului Ukraina-Rusia iar SUA și Uniunea Europeană monitorizează politico-economic situația și voi declarați că nu vă afectează. Altfel spus, noi nu mai suntem membri NATO și UE? Noi nu mai avem un parteneriat strategic cu USA?
Pe de altă parte, o serie de politicieni guvernamentali dar și de la Cotroceni, își lansează visurile de pace mondială pe la posturile TV, declarând că pe noi nu ne va afecta situația și că nu va fi, cu siguranță un conflict militar.
Îi sfătuiesc să citească istoria ultimilor o suta de ani, nu mai mult.
Vor afla acolo că diferența majoră dintre soldatul sovietic și soldatul universal din rest este dată de atitudine.
Mai simplu spus, pe înțelesul tuturor, ar fi că Soldatul universal somează ”Stai, stai că trag!” și apoi trage! Soldatul sovietic, acum rus, întâi trage și apoi somează ”Stai! Cine a fost?”. Îmi veți înțelege cinismul acestui exemplu.
Sunt convins că vestul va valsa în comunicate și în somații. Interesul economic al Uniunii Europene, în primul rând al Germaniei, este de bună relație cu Rusia. Interesul politico-militar al USA este de bună relație cu Rusia. E posibil chiar ca rușii să renunțe la Siria în schimbul închiderii ochilor vestului cu privire la intervenția din Ukraina. Multe alte scenarii se pot face.
Pentru noi e clar că dacă acest conflict va escalada limitele diplomatice, chiar dacă direct nu ne va atinge teritoriul, ne va influența politic, economic și umanitar.
Când spun umanitar, mă gândesc în primul rând la tabere de refugiați, spitale de campanie și fonduri pentru acestea.
Militar, e posibil să se deschidă tabere NATO și să fie aduse trupe.
Politic, regimul Băsescu va rămâne până la finalizarea situației.
Nu are sens să mai scriu alte concluzii.
Peste toate acestea, mai e și tăcerea Chinei!