Arhivă pentru Noiembrie, 2014

Seria de arestări din această perioadă, în special în segmentul corupției, ne arată clar că SRI și alte servicii de informații și-au făcut datoria, aducând probele necesare.
Există șansa să scăpăm de acest cancer care a invadat țara țara, a produs metastaze în toate segmentele societății și a dus la o sărăcire accentuată prin dezechilibrarea bugetului.
Dovezile furnizate de SRI sunt incontestabile.
Semnalul dat clasei politice este unul foarte tranșant, la modul ”Băieți și fete, borfași de renume mondial, ajunși mult prea sus în structura statului, ați feștelit-o! V-am monitorizat și v-am prins!”.
Toate bune și frumoase, lumea aștepta de mult o curățenie!
Am totuși o întrebare |?| pentru SRI:
-Dacă tot ați știut de ani de zile și ați adunat dovezile necesare privind corupția, de ce ați lăsat ca fenomenul să prolifereze? Altfel spus, de ce nu ați stopat corupția când sumele erau mici și ați lăsat să se ajungă la miliarde de euro?

Anunțuri

Criza liderilor, prezentată în analiza brută a celor trei articole:
Cât de mult a decăzut PSD?
Cât de mult a decăzut PNL
Căt de mult a crescut PDL?
nu este un fenomen strict românesc. Pe plan european este vizibilă această criză.
Liderii apar și evoluează prin capacități mult superioare celorlalți, iar principalele calități sunt viziunea și capacitatea de mobilizare.
În condițiile renașterii unei țări, națiuni sau comunități, prezența liderilor e grăuntele care coagulează și cumulează interesele în interesul general.
Am mai scris despre evoluția social-economică a unei țări.
Rolul justiției și al serviciilor de informații este acela de protecție. Mă refer la protecția Țării, a Națiunii, a Statului cu tot ceea ce presupune aceasta.
Dezvoltarea unei țări nu poate fi făcută de către justiție și serviciile de informații. Motivul este evident, ele funcționează pe proceduri. În lucrarea ”Codexul românesc, statul și rolul Constituției” am arătat că nu poți asigura prin același sistem și protecția și dezvoltarea unei țări!.
Dezvoltarea țării trebuie să fie rodul politicii!
Politica înseamnă cumul de strategii pentru atingerea unor obiective economico-sociale și politico-militare.
Dacă nu ai lideri cu viziune și capacitate de mobilizare, atunci rolul dezvoltării revine altui mecanism, din altă parte. Este ceea ce se întâmplă de ani de zile cu România iar decizia dezvoltării ei s-a transferat în exterior.
În timp ce se vorbește despre democrație și armonie pe plan european, mecanisme perfide împiedică inițiative locale și promovează supunerea necondiționată față de decizia centrală. Acest mecanism transformă rolul politicii într-unul de curea de transmisie.
Dacă un astfel de mecanism ar fi existat acum două sute de ani, Statele Unite n-ar mai fi existat. Vedeți istoria Statelor Unite.
Mai concludent însă este exemplul nostru, istoria noastră de la 1821 încoace, unde găsim lideri, viziuni, politici de stat în favoarea țării dar și curele de transmisie din 1947 încoace.
Criza liderilor este o criză impusă!

Cutremurul din sistemul de justiție, acela declanșat de arestarea șefei DIICOT, Alina Bica, poate fi primul semn că lucrurile se vor așeza în mod normal și că vom avea un stat normal, în slujba țării.
Această mafie care s-a cocoțat în fruntea statului, trebuie să dispară.
Consider că e rolul serviciilor de informații, să facă lumină și să producă ordinea necesară.
Tot felul de vuvuzele s-au cocoțat până sus de tot, acolo unde e decizia. Tupeul acestei fete cocoțate mult mai sus decât îi permite propria capacitate, a făcut-o să declare, referitor la shoppingul de la Paris ”ce, am tras ceva pe nas?”.
Nu. n-a tras pe nas, a tras în cont, sume incredibile.
Toate aceste îțe se leagă într-un nod, la Cotroceni, prin intermediul blondei care se visa președinte.
Va ieși un show european despre corupție.
Amintiți-vă și alte evenimente:
”Regina vămilor”
”Ce, îl vedeți voi pe Cocoș poștaș? Hă-hă-hă!”
”Compania de investiții”
”Privatizările Oltchim, CFR”
și multe, multe altele…
Sper să nu se oprească avalanșa și să lovească și acolo unde întreaga Europă așteaptă, la Bruxelles. Cumpărarea influenței s-a făcut cu bani foarte mulți și e imposibil ca serviciile să nu cunoască detaliile.
Băieți, faceți-vă datoria până la capât!

În seria analizei brute a situației partidelor cu pondere semnificativă în viața politică din România, după articolele ”Cât de mult a decăzut PSD?” și ”Cât de mult a decăzut PNL”, urmează analiza PDL.
Dacă PSD s-a format din linia a doua a PCR, imediat după Revoluția din decembrie 1989, PD s-a constituit din liniile trei și patru ale activului de partid. Petre Roman reușise să aducă în PD, activiști ai PCR și specialiști, tineri și dornici de afirmare, care-i mai și contestau pe tovarășii mai mari din PSD (PDSR). Până când a ajuns Traian Băsescu la conducere, PD a păstrat imaginea de forță politică ce acționează pentru instaurarea democrației. Chiar dacă era numai o luptă de imagine, PD nu a forțat.
Acțiunea principală a PD, apoi PDL, a fost de distrugere a reînființatelor partide istorice, PNȚCD și PNL, astfel încât, în democrația autentic românească, să se joace între două partide, PSD și PDL, adică între rude!
Cota cea mai înaltă în decizia politică, a fost atinsă de PDL în anii negri, 2009-2012 când au abuzat de puterea politică. PDLiștii au făcut averi uriașe într-o perioadă în care oamenii supraviețuiau. Mai grav însă decât furtul și deturnarea fondurilor, a fost sfidarea față de restul cetățenilor.
Acum, portocaliii s-au spălat pe față înghițind PNL. Urmele de pe mâini însă, cele ale furtului, îi vor duce pe rând, pe capii partidului în fața justiției și e previzibil ca justiția să nu mai fie a lor.
În urma găștii care a făcut istorie neagră României în anii 2008-2012, nu mai vine nimeni!
Se schimbă viața politică și partidele n-au înțeles încă mersul.
Managementul de partid presupune viziune, nu umori și lătrături.

În seria deschisă de articolul ”Cât de mult a decăzut PSD?”, mă voi referi azi la situația PNL.
PNL defilează pentru victoria lui Johannis. Dar, priviți cu atenție ce ne oferă PNL azi? E greu să găsești personalități care să se impună, așa cum e normal, prin valoare.
Sărăcit de luptele interne și de luptele cu dosarele, PNL îmi amintește din ce în ce mai mult de cei 15000 de specialiști ai CDR de la sfârșitul anilor 90.
Unde a ajuns PNL? Cine îl mai conduce și reprezintă? Orban a ajuns în vârf iar Petrache secretar general. Puneți-l pe Petrache să lege o frază de zece cuvinte și veți vedea cât poate. Puneți-l pe Orban să responsabilizeze o acțiune și vă veți lămuri. Antonescu avea un atu, discursul coerent și marcator. Dar Antonescu n-a fost agreat de licurici și s-a apucat de jucat poker cu funcții de stat, fără să înțeleagă jocul. Atunci a arătat că vorbele frumoase nu implică și responsabilitatea lor.
Singura persoană pe care am remarcat-o în PNL e Cristina Pocora, femeie strajnică, ar zice cronicarul.
Tăriceanu e în altă barcă. Nu că ar fi o valoare deosebită a PNL, dar el încă mai reprezintă o lume renăscută după 89.
PNL, prin așa numita fuziune cu PDL, a dispărut. Valeriu Stoica, Teodor Stolojan și Traian Băsescu au reușit. Va urma schimbarea denumirii din PNL în Partidul Popular din România și cu asta, basta.
Nu-mi spuneți de Klaus Johannis. El nu poate fi nici liberal, nici liberal-democrat sau de alte culori. El e administrator! Pentru asta a ajuns Președinte!
PNL-PNL, de la cinșpe mii de specialiști în toate domeniile la doi specialiști în nimic, Orban și Petrache! Super evoluție!
De la Brătieni la nimicuri!
Bravos PNL, halal să-ți fie!

PSDiștii caută explicații pentru eșecul lor în alegerile prezidențiale. Trecând peste aroganța și gafele lui Ponta, unele datorate lipsei de experiență de viață, cred că motivele trebuie căutate în istoria de douăzeci și cinci de ani a partidului.
În 1990, Ion Iliescu a adus în conducere tot ce avea mai bun partidul (mă refer la PCR) în liniile doi și trei. Era nevoie de o direcție nouă a statului, de o gestiune, în afara Planuui Național Unic, a averii naționale. Cu toate păcatele lui Iliescu, comportamentul lui a fost cel al unui om politic responsabil. De aceea, s-a înconjurat de oameni bine pregătiți. Cum politica partidului trebuia să-și găsească reprezentare și în teritoriu, lideri locali s-au unit pentru acest scop.
Dar, tovarășii au devebit domni, economia centralizată se dividea și se împărțea iar leul s-a transformat în marcă și dolar. Strategii PSD au semnalizat, la fel ca și cei ai PNL, că trebuie controlată și preluată economia dacă vrei puterea.
Adrian Năstase încă mai avea un guvern cu mulți miniștri care își cunoșteau rolul dar în teritoriu, structurile deja deveniseră transpartinice, înlocuind sigla partidului cu aceea a dolarilor și a euro. Banul nu-l poți controla decât prin oameni obișnuiți cu ei.
În altă ordine de idei, schimbările de la vârful partidului au generat venirea unor yesmani în locul celor care trebuiau să implementeze politicile de partid. Așa s-au întărit ceea ce presa numește baroni și la PSD dar și la PNL și PD, devenit apoi PDL.
Ei nu mai jurau pe Biblie sau Constituției ci pe seif!
Mircea Geoană a scăpat de Năstase și și-a adus oamenii lui, o clasă mai jos decât cei ai lui Năstase și două decât cei ai lui Iliescu.
A venit Victor Ponta cu oamenii lui, o clasă mai jos decât cei ai lui Geoană. Era clar că direcția imprimată era descendentă.
Au considerat că pe oameni poți să-i cumperi oricând și cu oricât!
Nu au fost singurii, PNL și PDL au acționat la fel, cerând supunere în locul responsabilității.
Uitați-vă la liderii locali, județeni. Aroganța tipului needucat dar cu posibilități financiare foarte mari, iese în evidență imediat! Acesta nu e un partid, ci o gașcă de șmecheri!
Votul a arătat că lumea s-a săturat de șmecheri, așa l-au sancționat pe șmecherul Ponta la fel ca și pe șmecherul Băsescu și pe șmechera Udrea și alți și alți șmecheri.
Liderii județeni n-ar trebui numiți baroni, acesta e un titlu nobiliar. Ar trebui numiți ”Șmecherii locali al PSD, PNL, PDL”.
Votul de duminică a mai arătat ceva pentru PSD. Faptul că Iliescu l-a votat pe Johannis, iar Geoană așișderea, arată clar că pentru PSD e ceasul al 12-lea.
Curățenie sau dispariție! Politică sau bani!
Pentru asta Iliescu vrea un congres!