Archive for the ‘stiinţa’ Category

O serie de aproximativ 100 (o sută) de cutremure mici au avut loc până acum în Izvoarele, Galaţi. Primele explicaţii au fost din categoria „hai s+o zicem şi pe asta” şi cineva a început să vorbească despre inundaţiile care au infiltrat apă la, ţineţi-vă bine, sute de metri adâncime.
Apoi au intrat în scenă specialiştii de la Fizica Pământului şi cei de la Geologie şi geofizică. Am toată aprecierea pentru munca şi rolul lor dar păcătuiesc prin comunicare şi posibil prin regimul de lucru. Mă gândesc la seria de cutremure atipice, cum a fost cel din 3 decembrie 2012.
Anumite elemente mă determină să cred că la Izvoarele nu sunt mişcări seismice tipice. Probabil că mişcările de natură tectonică au magnitudinea sub 2 şi ele fac parte din seria obişnuită. Dar peste ele se suprapun alte vibraţii iar natura lor e necunoscută. Fenomenele pot fi asimilate unor amplificări de semnal ori o amplificare presupune accesarea unei surse noi de energie. Faceţi experimentul deasupra unui garaj subteran, măsurând vibraţiile şi sunetul când în garaj un motor dă rateuri şi veţi descoperi aceleaşi sunete.
În al doilea rând, animalele reacţionează la seismele naturale dar nu la cele antropice iar la Izvoarele, animalele nu reacţionează.
În al treilea rând, faptul că nu se comunică nimic despre evoluţia gazelor din apa puţurilor, în tot acest timp, mă pune pe gânduri. Ori sunt nepricepuţi ori tăcerea e impusă.
Cum va evolua situaţia de la Izvoarele? Dacă se vor produce alunecări de teren, trebuie evacuată populaţia. Dacă există mari cavităţi subterane, ceea ce geologii exclud, e posibil să se prăbuşească o mare parte din zona afectată.
Concluzia la care am ajuns deocamdată este că fenomenele de la Izvoarele  sunt antropice, nu naturale şi asta presupune o altă abordare. Întrucât încerc să impun un proiect de mare anvergură în acest domeniu, mă limitez la aceste consideraţii acum. Există însă pericole mult mai mari decât cutremurele.
poate e bine să revedeţi:

Există pericole mult mai mari decît cutremurul
Cel mai mare pericol tectonic pentru Romania
Pericolele tectonice in Romania

codexul romanesc statul si rolul constitutiei

codexul romanesc

În lucrarea Codexul românesc, statul şi rolul Constituţiei, am arătat că resursele naturale ale României aparţin Ţării, aşa cum Limba română aparţine Naţiunii. Statul ar trebui să primească un drept din partea Ţării pentru a putea decide asupra resurselor. Acest drept nu poate fi conferit prin Constituţie, pentru că aceasta fundamentează Statul, ca organizare şi funcţionare.
Altfel spus, nu poţi să decizi asupra unui bun care nu-ţi aparţine, construind o lege (Constituţie) prin care tu, Stat, devii decident.
În aceeaşi lucrare, în capitolul destinat Managementului modern de ţară, arătam mecanismul prin care Statul pune în operă Hotărârile ţării privind resursele naturale. Nu Statul este cel care trebuie să decidă ci Ţara, prin instituţiile ei.
Acum, luaţi în considerare că Statul decide asupra resurselor de apă potabilă ale Ţării. Statul e vremelnic iar interesele lui nu coincid cu cele ale Ţării. Pentru că primul interes al Ţării este existenţa, prezentă şi viitoare, nu se va accepta poluarea resurselor de apă. Statul poate avea însă alte interese. Nu este un scenariu ireal, uitaţi-vă bine în jur şi veţi vedea că acest scenariu se petrece chiar acum, în realitate. Cianurarea, gazele de şist, exploatările de suprafaţă, puţurile de mare adâncime care exploatează rezerva de apa seculară, toate acestea sunt acţiuni care distrug viitorul, sunt acţiuni împotriva Ţării.
În aceste condiţii este clar pentru toată lumea că Statul nu serveşte Ţara iar o amendare a Constituţiei nu poate rezolva problema. Este necesară elaborarea Codexului românesc şi un management modern de ţară!
Recitiţi  codexul_constitutia_statul

codexul romaniei

Codexul romanesc

Mă opresc azi asupra a două aspecte privind Roşia Montană. Le tratez aşa cum am abordat problematica raporturilor dintre Ţară, Naţiune şi Stat, în lucrarea CODEXUL ROMÂNESC, STATUL ŞI ROLUL CONSTITUŢIEI.
1. La pag.13, am scris despre instituţiile pe care le are ŢARA, în afara STATULUI. Observaţi că aceste instituţii se pronunţă împotriva proiectului Roşia Montană. Academia Română a spus NU, Biserica Ortodoxă a spus NU, Banca Naţională a spus ca n-are nevoie de aurul de la Roşia Montană iar societatea civilă se manifestă în pieţele publice şi mediatic  împotriva proiectului. Câte argumente mai trebuie aduse pentru a se înţelege că Statul nu serveşte Ţara în acest caz? Suntem în situaţia în care Statul încearcă să impună Ţării propria voinţă în loc să servească interesele ţării.
2.La pag.31 şi următoarele, în capitolul 6, Constituţia şi managementul de ţară, am arătat că managementul modern al ţării trebuie să răspundă celor trei activităţi necesare: Activitatea curentă, Protecţia şi Construcţia viitorului.  Pentru că statul e vremelnic şi are culoare, Construcţia viitorului va aparţine unor instituţii în afara statului iar rolul prim îi revine Academiei Române!
În condiţiile existenţei Codexului Românesc, o exploatare de genul celei de la Roşia Montană este exclusă. Totodată, Dreptul viitorului implică protecţia zonei şi a populaţiei din zonă.
Fără Codexul Românesc, nu vom putea deveni o civilizaţie modernă, o ţară prosperă, o şansă pentru generaţiile viitoare!

statul_modern

Se inoculează sau se afirmă direct, în luările de cuvânt şi chiar în sistemul de învăţământ, pe tema raporturilor dintre economie şi sistemul bancar, că băncile sunt motorul economiei mondiale. Ba mai mult , aţi auzit chiar expresii de genul „băncile nu mai finanţează industria” sau „băncile nu mai finanţează agricultura”, încercând să se justifice nefuncţionalităţi economice pe seama băncilor.

Băncile nu sunt motorul economiei, nici al celei locale şi nici al celei mondiale. Faptul că sistemul bancar mondial este gestionat de un grup în scopul controlului şi dependenţei decizionale, este rodul unor planuri care au generat globalizarea. În Manifest, va fi revoluţie!  (Criza mondială, apusul capitalismului şi noua eră) dar şi în multe alte articole, am prezentat acest mecanism.

Băncile prestează un serviciu şi-şi caută, aşa cum e normal, profitul. Dar nu aţi auzit, cu siguranţă, niciodată că vreo bancă a hotărât naşterea unei industrii sau al altor activităţi economice. Nu este rostul lor.

Pentru a înţelege motorul economiei mondiale, trebuie să înţelegi cum funcţionează economia. Producţia de bunuri şi servicii trebuie să închidă cicluri economice, de la materii prime şi materiale, procesare, vânzare, încasare, restartare ciclu. Cei care închid acest ciclu sunt en-grosiştii care au şi calitatea de investitori. Ei decid ce şi cât se produce, pe segmente economice, în funcţie de rata de absorbţie a pieţii. Ei sunt motorul economiei. Corect era să spun şi că ei sunt din ce în ce mai strangulaţi de către Globalizare. Când am scris în lucrarea susmenţionată că mecanismul capitalismului a fost gripat de către globalizare, am arătat clar că înlocuirea deciziei individuale cu decizia globală şi anularea riscului de piaţă, a dus la criza mondială.

Revenind la temă, băncile nu au fost şi nu sunt motorul economiei. Decizia economică revine investitorului care are, de cele mai multe ori, calitatea de en-grosist.

Se afirmă în media şi se susţine în special în declaraţiile politice, că rolul economiei este acela de a crea locuri de muncă. Este o gogoaşă politică sau, ca să fiu direct, o prostie!

Rolul economiei este acela de a crea bunuri şi servicii necesare societăţii. Altfel spus, dacă performanţa tehnologică permite, există posibilitatea ca industrii întregi să aibă 0 (zero) angajaţi iar serviciile să funcţioneze, la nivelul unei ţări, cu 15-20% din ceea ce numim forţa activă.

Politicile sunt cele care crează locuri de muncă, prin facilităţi asigurate investitorilor. Impozitarea redusă, reducerea taxelor vamale, preţul redus al energiei acordate pentru dezvoltarea zonelor defavorizate sau pentru angajarea şomerilor, constituie politici de stat sau locale.

Economia are legile ei proprii iar performanţa economică presupune permanent reducerea cheltuielilor, inclusiv cele legate de numărul angajaţilor.

Se schimbă lumea şi, din păcate, se înţelege prea puţin că sistemul prin care, ca să trăieşti, trebuie să fii angajat, este depăşit. O societate se poate dezvolta în condiţiile în care numai 10% din forţa activă, este angajată. Noua economie mondială va arăta că e necesară schimbarea paradigmei muncii şi a raporturilor dintre om, muncă şi societate. Aceasta presupune o serie de schimbări fundamentale privind drepturile individuale şi colective, venitul minim garantat, constituirea fondurilor sociale. Pentru analişti, această problemă presupune rezolvarea unui sistem de ecuaţii în care variabile precum economia, performanţa economică, populaţia şi standardul de viaţă cresc, numărul angajaţilor scade,  iar necesitatea unui venit garantat este o valoare impusă.

Observaţi că necesar este venitul minim garantat şi nu numărul locurilor de muncă create de economie. Aceasta este o problemă legată de politici de stat.

În seria de articole pe tema raporturilor existente între Ţară, Naţiune şi Stat:
Statul modern şi managementul de ţară
Constitutia si necesitatea Statul modern. Codexul romanesc
Constituţia, statul şi sistemul
Naţiunea şi Constituţia
Tara si Constitutia
Constitutia, tara, statul si natiunea. Partea I
am afirmat că vom putea vorbi despre o „Naţiune europeană” peste mulţi ani, pentru că o Naţiune nu se poate construi prin decizii politice în absenţa liantului cultural, cel care clădeşte spiritul naţiunii.
” Ceea ce formează o naţiune este spiritul, un spirit al locului, dezvoltat cultural de vorbitorii aceleiaşi limbi care-şi identifică existenţa şi exprimarea cu grupul căruia îi aparţin. Austriecii sunt vorbitori de germană dar şi-au dezvoltat naţiunea pe valori culturale proprii. Americanii şi-au dezvoltat naţiunea pe propriile valori culturale în câteva sute de ani, vorbitori fiind de engleză, spaniolă şi altele.
Noi românii, avem limbă proprie, cultură proprie, teritoriu stabil pe care ne-am dezvoltat ca naţiune.
Putem oare vorbi despre o naţiune europeană?
NU, categoric nu, poate peste vreo sută de ani. Au trecut mai bine de 60 de ani de la fondarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, precursoarea Pieţei Comune Europene şi a Uniunii Europene de azi.
Un spirit de naţiune se naşte greu dacă nu este fundamentat pe afinităţi culturale şi are la bază decizii politice. Uniunea Europeană are şansa dezvoltării unei civilizaţii europene moderne, care poate fi sâmburele naţiunii europene, dar până atunci, pe fondul crizei majore de valori politice şi al parazitismului clientelar de la Bruxelles, se cantonează în structuri de tip tabără militară mixtă.”
Să privim puţin în istorie:

  1. Naţiunea americană s-a clădit în peste două sute de ani prin efortul conjugat al europenilor ajunşi în America pentru a-şi găsi un rost nou în viaţă. Necesitatea construcţiei unei lumi noi, lupta comună pentru independenţă şi spiritul de dreptate şi libertate au format, pas cu pas, Naţiunea americană. În fruntea acestor acţiuni de durată şi amploare, au fost personalităţi de mare calibru. Odată cu naşterea naţiunii, americanii şi-au dezvoltat cultul pentru eroii şi valorile proprii.
  2. Naţiunile latino-americane s-au clădit mult mai greu. Revoluţiile şi războaiele de independenţă consolidează naţiunea, distrug sistemele de dominaţie dar nu rezolvă viitorul, care e rodul elitelor.
  3. Naţiunea sovietică. S-a încercat o astfel de construcţie timp de aproape 70 de ani. Naţiunea sovietică era o construcţie politică care avea la bază omul-nou, omul fără identitate de ţară şi neam, căruia i se inocula spiritul luptei de clasă şi al supunerii faţă de partidul comunist. Naţiunea sovietică trebuia să distrugă naţiunile aflate în interiorul URSS, înglobându-le sau risipindu-le. Această construcţie politică a eşuat, la fel ca şi Naţiunea yugoslavă sau alte construcţii politice, nefondate pe afinităţi culturale, pe construcţia şi dezvoltarea spiritului naţional, Amintiţi-vă că în 1989, a strănutat Gorbaciov şi s-a năruit castelul din cărţi de joc al unei naţiuni care se voia stăpâna lumii. Am trăit chiar momentul istoric în care Rusia s-a declarat liberă!!!
  4. Naţiunea europeană. Această construcţie politică care are deja 60 de ani de existenţă, este la fel de falsă ca şi Naţiunea sovietică. Lipsa elitelor este chiar mai evidentă decât în cazul construcţiei naţiunii sovietice.Uniunea Europeană nu are lideri politici, nu are instituţii viabile, nu are elite angrenate într-o astfel de construcţie. Cât de idiot poate fi cineva care încearcă un tip de construcţie al unei naţiuni, naţiunea europeană, călcând în picioare fundamentele Europei:
    1. Fundamentul culturii europene este Cultura Greciei antice. Decizia politică a Uniunii Europene astăzi, este menită a distruge Grecia ca identitate.
    2. Spiritul lumii noi s-a născut odată cu Revoluţia franceză iar toate politicile dezvoltate de UE sunt direcţionate spre limitarea libertăţii, aducerea egalităţii la nivelul de jos şi creşterea fraternităţii în segmentul interesului politic partizan.

Codexul european.
Iată ceva cu adevărat edificator. Dacă e să redactăm azi Codexul european, el va cuprinde 9998 pagini cu codexurile ţărilor membre şi două pagini cu simboluri ale Uniunii Europene. Tentativele Bruxellesului de a clădi interese comune ignorând codexurile ţărilor membre, sunt sortite eşecului.
A nu ţine cont de această realitate, înseamnă autodistrugerea Uniunii Europene. Pentru marile corporaţii, sistemul bancar şi grupurile politice europene, nu există naţiuni. Aici e cheia existenţei Uniunii Europene.