(fragment din „MANIFEST-Va fi revoluţie!„, pag.108)
Societatea civilămanifest - va fi revolutie!În România există o societate civilă declarată sub forma unor fundaţii şi asociaţii. Partea semnificativă a ei este însă elitistă. Manifestând o atitudine declarativă pentru dreptate şi adevăr, membri ei s-au pus de fapt în slujba celor de la putere, dând girul lor de „intelectuali liberi” unor carierişti şi aventurieri pe scena istoriei României.
Ce fel de societate civilă sunteţi voi? Pe cine reprezentaţi şi pe cine giraţi?
În douăzeci de ani n-aţi luat şi n-aţi promovat nici o atitudine împotriva dezastrului provocat de autorităţi, împotriva vânzării ţării, a furturilor de terenuri, clădiri şi istorie, împotriva depersonalizării voit create prin sistemul de învăţământ şi mass media!
Preşedintele le mai dă nişte medalii, uneori face referinţe la atitudinea lor, instituţiile de stat îi cooptează în colective de cercetare şi studii astfel încât să le poată plăti drepturi de autor şi să se asigure de cooperarea lor. Dacă n-ar fi fost atitudinea corectă, profesionistă, a unor jurnalişti, n-ar fi ajuns la urechile publicului nimic din hoţia generalizată din ţară!
Am cunoscut însă şi o parte din societatea civilă în esenţa ei, nedeclarată. Atitudinea tipică studenţiei şi tineretului României, de-a lua în „tristă derâdere” subiecte fierbinţi. Eram pe valea Trotuşului şi am întâlnit nişte studenţi veniţi cu corturile. I-am întrebat ce părere au despre România de azi şi brandul de ţară „Land of choice!”. Mi-au răspuns „Care ţară? Mai există? Iar brandul ăla e pentru tv, noi ştim bine care-i brandul adevărat, îl cânta toţi, ascultaţi:
Mă căcai în fundul curţii,
Galben ca lămâia…

Apoi a ridicat fiecare un deget, dedicaţie spre parlament, guvern, preşedinţie. Şi credeţi-mă că nu era un semn al victoriei!
*************
Unde este Societatea civilă azi, cea declarată? Eu n-am găsit-o!

Comentarii
  1. U R A N U S spune:

    DREAPTA ROMANEASCA.

    Nimeni nu contesta ca un model cultural este matricea celui politc si de aici urmarile in economia si socialul unei natii.La fel de adevarat este ca la ora actuala , in Romania, desi unele grupari politice se autointituleaza de dreapta (acesta fiind considerat „binele” desi in contextul romanesc al ultimilor 60 de ani,acest bine este perceput obstinant prin comparatie cu politica de stanga) practic acest curent socio-politic este atat de pervetit incat e greu sa admiti pretentia lor, la o privire mai exigenta.Curentul de stanga , format in
    perioada de dupa 1946, asa cum bine stim, nu poate fi adnotat ca
    si curent social, avand ca precursor o matrice culturala (prin
    inexistenta unor intelectuali veritabili si inca un motiv in plus de a nu fi confundat cu un curent liberal), pentru ca de fapt a fost un sustinator sau chiar implementator al dictaturii. Iar existenta acestuia inca, in arena politica romanesca , este cea care tulbura cel mai intens apele democratiei. La fel de important este faptul ca, curentul de dreapta a fost intrerupt pentru mult timp, el fiind apanajul secolului
    19 si al celui dinainte, timp in care conservatorismul crestin ( in mai mare masura cel ortodox, macar prin volum) au fost baza acestuia, de unde -pana la urma- si infrangerea acestuia de catre o mana de noi veniti (activistii de stanga), care au inteles rapid ca aliatul lor cel mai de nadejde va fi una din cele doua mari biserici ale timpului (ortodoxa sau catolica) restul a fost doar o o chestiune de alegere corecta, cea ce s-a si intamplat, fiind majoritari, ortodosii au fost
    alesi si transformati in curea de transmisie, rasplata nelasandu-se asteptata: confiscarea propietatilor catolice si trecerea lor sub control ortodox, de acum devenit biserica nationala.

    Este interesant cum aproape -sfaraitor- este prezentat „romanul de dreapta”:cu o puternica constiinta nationala si respectuos cu ierarhia creata pe criterii de competenta, avand deasemeni un inalt simt al asumarii responsabilitatii”etc. In realitate, nationalismul
    romanesc, a fost si este inca puternic exacerbat, decazand in
    xenofobie, desi altfel, romanii care impanzesc Europa, cer
    bastinasilor sa ii trateze nediscriminativ.

    Iar despre „respectul ierarhic”, da, acesta a existat si a fost
    intens expus, demonstrat, dar aceasta era mai degraba datorita
    faptului ca Romania secolului 19 si jumatate din sec.20, era o
    societate eminamente agrara, in care sansa unei minti si
    personalitati de exceptie din popor, de a ajunge in oligarhia la putere (si/sau intelectuala), era in 99% din cazuri anulata de status quo-ul sistemului, de unde respectul ierarhic era o conditie a supravietuirii sociale intr-un cadru deloc oportun diversitatii.
    Este , acum, cunoscuta mult mai bine tragedia lui M.Eminescu,
    apreciat cu mult mai mult de posteritate, decat de (mai ales)
    elitele intelectuale din timpul sau, care mai degraba il urau si il obstructionau, fiind notorie lipsa de grija medicala suferita de acesta in sanatoriul unde si-a sfarsit viata (absolut prematur) si lipsa de orice „sensibilitate ” umana (sa nu mai amintim de cea profesionala) a dr-lui Marinescu (asistent al lui Babes) care a „uitat” creierul disectat (al poetului) pe o tavita, mai multe zile in sir, si posibil,
    chiar sfasiat de cainele sau.Iar folosire nationalismului eminescian ca platform si atuu in continuarea acestui nationalism, este o greseala,in contextual actual, total admisibil insa in timpul poetului.
    Cat despre „valorile crestine”, acestea -in partea practica- au fost intodeauna si au ramas la fel,adica reduse la supunerea, obedienta oarba, direct catre cler, sau indirect,
    via guvern, instrumentul (reciproc) de manipulare a maselor.

    Cu toate ca , curentul socio-politic de dreapta a fost forta motrice a societatii romane interbelice si de mai inainte, la aceasta data , pretentiile lor sunt aproape anacronice, sau nu prezinta atractivitate pentru generatii imbatranite in comunism, sau mai tinere, dar care au alte aspiratii, deloc consevatoare.In primul rand, conducatorii
    acestui curent, sunt ei insasi tributari mentalitatilor comuniste(deci de extrema stanga) si doi, sloganele, lozincile si sabloanele care definesc chintesenta miscarii sunt desuete. daca sunt analizate.
    Cea mai reprezentaiva in acest sens, este lozinca „Pentru
    Dumnezeu, Pentru Neam, Pentru Tara”.

    In primul rand trebuie sa ne intoarcem in timp si inca o data sa vedem in ce context in ce climat, a crescut acest curent, de dreapta:acest curent s-a format si a crescut intr-un sistem de guvernamant monarhist, adoptat in Romania, cand in toate celelalte tari europene, monarhiile (regi, imparati, tar in Rusia) erau sistemele conducatoare,iar singurele tari care au prezervat acest sistem, sunt si cele mai
    prospere si mai democratice, nu numai din Europa, dar din intreaga lume.Si nu putem sa nu plasam in varful lor, Anglia, modelul de democratie pentru restul lumii, si mai mult , singurul imperiu care a dainuit peste secole, nu neaparat prin dorinta lor de dominare ci mai degraba prin dorinta „dominioanelor”de a ramane parte intr-un sistem, care a aratat ca este functional, la mai toti parametrii
    ceruti unei reale societati democratice (echitate si justitie sociala, prosperitate economica).

    Dupa cum observam usor, din lozinca actualilor lideri de dreapta, din corpul lozincii lipseste „pentru Rege”, cea ce recunoaste ca acest curent, chiar inainte de venirea comunismului, renegase sistemul monarhic, luand o turnura extremista, un alt atu al comunistilor, in accedarea la putere. Al doilea enunt enumerat in respectiva lozinca,
    este „tara” care ar reprezenta poporul daca imediat inaintenu ar fi folosit cuvantul „neam” care indubitabil reprezinta masa de oameni, populatia tarii, asa cum este, diversa , heterogena,insa cuvantul „neam” este perceput a fi adresat doar romanilor ( majoritari, intr-adevar).
    Tocmai de aici deriva greseala si neatractivitatea acestui curent in Romania, pentru ca in adresarea lor
    pe primul loc este pusa idea de supranatural, iar in locul doi,
    conceptul etnic (divizare ,deja demonstrat, unde conduce),iar pe
    locul 3 (dar nu ultimul, de fapt ,poate trece imediat pe locul intai) conceptul de Tara adica de unitate administrativ-teritoriala, cea ce implica intaietate guvernului, iar din istorie stim cum acest guvern a administrat Romania, cand a avut ocazia, in perioada interbelica.

    In sfarsit, acest curent ar deveni mult mai popular daca s-ar debarasa de conservatorismul religios, si in loc de D-zeu si Patrie (ultimul amintind mai degraba de demagogia si limba de lemn din perioada comunista), ar pune pe primul loc, omul, pentru ca acesta este cel mai important , in orice ecuatie si in general ar arata un context mult mai umanist. Desigur ca pentru a avea o dreapta romaneasca este nevoie de o preconditie, cea culturala, pentru ca intelectualii autentici nu se
    formeaza la incubator, ba mai mult, pana la cristalizarea unei elite (chiar oligarhice) intelectuale centrale dar si regionale, trec generatii.
    Iar acestea nu pot schimba nimic daca in timpul lor , sistemul este la fel de pervertit, de fapt este greu a se forma. Pe termen lung, solutia este cea culturala, insa aceasta nu se poate desfasura prin crestere si disipare spre paturile de jos ale societatii, intr-un climat politic veros, de unde solutia (pentru Romania) nu este nici macar politica (e dovedit de 20 de ani) solutia este una armata, urmata de revizuirea tuturor institutiilor statului, curatarea acestora de imensul
    kitch politic si reasezarea acestora pe norme si in directii verificate de alte democratii europene. „Boala lunga, moarte curata”, acesta este situatia tarii de prea multi ani si an de an reactulizata, de unde debusarea intr-o stare de urgenta, iar starile de urgenta se trateaza cu terapii radicale, in cazul nostru neexistand nici o alta optiune, decat preluarea puterii de catre armata, pe termen scurt. Si nu ar fi deloc lipsit de sens, asistenta unor trupe si departamente ONU.
    Insa a accepta existenta unui singur curent politic (derivat chiar dintr-unul cultural de valoare) in scena guvernarii tarii, ar fi o extrema greseala, pentru ca orice formatiune unica, are tendinta de a deveni dictatoriala ,de acea existenta unui curent liberal (la fel, bazat pe onestitate si oameni de cultura autentica) este o necesitate absoluta.
    Concluzia este ca Romania are stringenta nevoie de un curent de
    dreapta, ca si de unul liberal, curente modernizate, constituit dintr-o elita intelectuala autentica, chiar oligarhice, care sa vorbesca de la catreda universitatilor si nu de la amvonul bisericilor si care sa nu se izoleze intr-un turn de fildes, si care in fiecare zi -nu doar la sarbatorile nationale- sa priveasca si sa inteleaga nevoile omului de rand, caruia trebuie sa-i creeze oportunitati pentru prosperitate si in acest fel, respectul pentru ierarhie va fi cu siguranta, veritabil.

    Martie 22, 2010

    • Eu consider ca societatea civila trebuie sa conserve si sa exprime constiinta colectiva, aceea care fundamenteaza civilizatia tarii! Nu de dreapta, nu de stanga! La noi nu exista asa ceva! Slugile nu pot reprezenta constiinta si civilizatia tarii! QED !

      • U R A N U S spune:

        daca alegerile din Ro. au fost democratice si exprima vointa poporului, rezulta ca constiinta colectiva este dezastruoasa.Fara elite, de toate curentele, si fara competitie intre ele, nu poate exista progres

      • Alegerile nu au fost democratice! Eu am spus referitor la societatea civilă că este de tipul declarat elitist si real oportunist! Ei nu mai reprezinta constiinta comuna!

  2. U R A N U S spune:

    E greu sa admit ca alegerile nu au fost democratice, adica , ca participare si libera vointa, insa poate ca ai dreptate.Intrebarea este, daca elitele oportuniste( intre care din greu, sunt cele politice, adica tot spectrul guvernarii actuale si a celor trecute) cum de masele nu realizeaza ca sunt doar carne de tun ?

    • Se-ncălzeşte greu mămăliga iar explozia se amorsează şi mai greu! Mulţi spun „aşa a vrut Dumnezeu”! Nu există curent de masă decât în situaţiile extrem de grave! Acum ne apropiem de un astfel de eveniment!

  3. U R A N U S spune:

    Cu asta as putea fi de acord, insa ce se asteapta, venirea Ignatului?( ca sa fie in acord cu „asa a vrut dumnezeu”… scris cu litera mica, pentru a se intelege ca este doar o alta fantasmagorie a romanilor, si altora, de unde si dezastrul actual, comis in mare parte de „slujitorii domnului”, care in cardasie cu guvernele postdecembriste, au ingenunchiat o natie. ceausescu a fost in multe privinte prost, insa cel mai rau cade in relatia cu biserica, daca era destept, cu ajutorul bisericii, ne curata pe toti, pana la unul!

  4. […] Noi nu mai avem stat reprezentativ ci o şleahtă trădătoare şi coruptă, nu mai avem societate civilă, nu mai avem biserică şi nici armată, nu mai avem Bancă Naţională, nu mai avem justiţie, nu […]

  5. U R A N U S spune:

    te referi „trasatura a natiei” ca mostenire genetica?

  6. […] Noi nu mai avem stat reprezentativ ci o şleahtă trădătoare şi coruptă, nu mai avem societate civilă, nu mai avem biserică şi nici armată, nu mai avem Bancă Naţională, nu mai avem justiţie, nu […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s